Spasticitatea după un accident vascular cerebral: cauze, viața de zi cu zi și ce aduce cu adevărat alinare

De ce apare spasticitatea după un accident vascular cerebral?

Într-un sistem nervos sănătos, creierul reglează în mod continuu tonusul muscular prin intermediul căilor descendente din măduva spinării. După un accident vascular cerebral, aceste semnale inhibitoare se întrerup parțial sau complet. Arcurile reflexe din măduva spinării, care în mod normal sunt «ținute sub control» de creier, reacționează acum exagerat la orice stimul – și provoacă o tensiune musculară crescută și incontrolabilă.

Rezultatul: mușchii sunt tensionați în mod permanent sau se contractă brusc la mișcare. Un simptom tipic după un accident vascular cerebral este brațul îndoit, cu pumnul strâns precum și acela piciorul întins și rigid – așa-numitul tip de mers Wernicke-Mann. Aceste tipare apar deoarece mușchii flexori și extensori sunt afectați în măsură diferită de spasticitate.

Cum afectează spasticitatea viața de zi cu zi?

Spasticitatea este mai mult decât o limitare a mișcării. Ea provoacă dureri din cauza mușchilor scurtati permanent și a articulațiilor solicitate incorect. Ea perturbă somnul din cauza crampelor nocturne. Ea îngreunează îngrijirea – îmbrăcarea, spălarea și repoziționarea devin o provocare zilnică. Și, dacă rămâne netratată, poate duce la scurtări permanente (contracturi) care fixează brațul sau piciorul într-o poziție nefuncțională.

În același timp, spasticitatea nu prezintă doar dezavantaje: unele persoane afectate folosesc tensiunea crescută a picioarelor pentru a sta mai stabil pe picioare. Prin urmare, suprimarea completă a spasticității nu este întotdeauna obiectivul – echilibrul corect este esențial.

Ce măsuri pot fi luate împotriva spasticității după un accident vascular cerebral?

Fizioterapia, cu exerciții de întindere specifice și terapia de poziționare, constituie baza oricărui tratament al spasticității. Medicamentele precum baclofenul sau tizanidina pot fi utilizate în mod complementar, dar au efecte secundare – în special oboseala, care îngreunează reabilitarea. Injecțiile cu toxină botulinică acționează local și temporar, dar sunt potrivite în cazul spasticității focale a unor mușchi izolați.

Efectul cel mai profund și de durată îl are antrenament neuromotor care acționează direct asupra sistemului nervos central – și tocmai aceasta este abordarea terapiei GIGER® MD®. Prin mișcările coordonate ale întregului corp, sunt reactivate căile neuronale inhibitoare care au încetat să funcționeze în urma accidentului vascular cerebral. Creierul învață din nou să regleze reflexele excesive ale măduvei spinării – iar spasticitatea se reduce.

Persoanele afectate raportează, după un antrenament regulat, o relaxare musculară, o reducere a durerilor, un somn mai odihnitor și o îmbunătățire simțibilă a funcției mâinii. Deoarece antrenamentul poate fi efectuat zilnic acasă, se asigură tocmai acea regularitate necesară pentru îmbunătățiri durabile.

Concluzie: spasticitatea după un accident vascular cerebral nu este o situație fără ieșire

Cu o abordare terapeutică adecvată, spasticitatea apărută în urma unui accident vascular cerebral poate fi redusă semnificativ – îmbunătățind astfel în mod tangibil calitatea vieții, autonomia și starea de bine zilnică. Cheia nu constă într-un singur medicament sau într-o ședință terapeutică ocazională, ci într-un antrenament consecvent, cu efect neuromotor.

Convingeți-vă singuri: Programați-vă o ședință de terapie de probă gratuită în centrul nostru de terapie din Lommiswil.

Autor: Combo AG, producător și distribuitor al terapiei GIGER® MD

Notă medicală: Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical. Ultima actualizare: 2026